Bebe.

duminică, 22 mai 2011

Astăzi am venit cu autobuzul acasă. Şi în centru s-au urcat o grămadă de grămezi de oameni şi au umplut tot autobuzul, printre care mulţi moşi enervanţi care nu aveau loc, o tipă cu un canish în lesă şi o femeie cu un cărucior. Iniţial mi-am spus: ''Doamne! Dacă vede că nu e loc, unde urcă?'' Dar în scurt timp mi-a trecut. Copilaşului îi era cald şi nu se simţea bine şi a început să plângă. Mama lui a încercat să-l liniştească dar nu vroia de nicio culoare să tacă din gură.
Am schimbat melodia ca să găsesc ceva mai tare, mai hard ca să nu-l mai aud pe ăla micu' plângând. Mama lui l-a luat în braţe după ce s-a mai făcut puţin loc în partea de mijloc a autobuzului- unde eram şi eu dar şi femeia cu copilul- şi l-a aşezat cu funduleţul pe bara aceea galbenă arătându-i lumea pe geam. Micuţul, fericit de astă dată, a început să râdă. Şi Doamne ce râs colorat avea! Era aşa micuţ şi nevinovat. Am întors privirea, cu toate că ascultam hard rock, i-am auzit chicoteala, şi l-am văzut aşa aproape de mine. Era micuţ şi când mama lui i-a scos fesuleţul am văzut că avea părul blond şi delicat. Ochii lui verzi mă făceau să nu pot schimba privirea. Era mic, sincer mama lui îl putea ţine şi doar cu o singură mână dar îl strângea bine la piept cu amândouă ca să se asigure că puiul ei va fi în siguranţă.
Mă uitam la mânuţele lui mici cu degeţele subţiri şi atât de fragile, cum se agitau şi arătau neîndemânatic lucrurile care se puteau observa pe geam. Mama lui îl săruta pe căpşor şi îl alinta. Puiul nu vroia să stea deloc cuminte, se agita, râdea, ţipa şi se uita curios în ochii fiecărui om din apropierea lui.
Mă uitam la el şi am început să plâng. Mă gândeam cât de fericită este o mamă căreia bebeluşul îi zâmbeşte sau o atinge uşor pe faţă. Când încearcă să o pupe sau să spună : ''Mama!''. Cred că este cea mai mare fericire a unei mame. Nu spun că pe deasupra, a muncit atât pentru el, ca să-l aducă pe lume, să-l crească, să-l protejeze de orice  umbră care ar fi putut să-l pună în pericol sau să-l sperie. Munca pe care o mamă o face ca să îşi crească puiul nu poate fi răsplătită în niciun fel. NICIUNUL!!! Mama mereu îmi spune că dacă sunt cuminte, şi învăţ şi iau numai note bune este cel mai bun mod prin care să-i mulţumesc. Dar nu e aşa. Repectul, iubirea şi faptul că o asculţi o face fericită pe mama dar nu există răsplată pentru ceea ce este în stare o mamă să facă pentru copilul ei.

Cum spuneam.. plângeam uitându-mă la el şi nu înţelegeam de ce. Era atât de mic. Era lumina ochilor mamei lui. Ea îl iubea mult, îl strângea tare în braţe şi râdea cu el. Mă bucuram odată cu ea doar privind acel copilaş. Modul cum râdea şi cum o privea pe mama lui, pur şi simplu am început să plâng. Mă gândeam la mama mea şi la cât de mult mă iubeşte şi la tot ceea ce ar face pentru mine. Iar plâng. Mă gândeasc la mama, care e în bucătărie şi găteşte un anume fel de mâncare pentru că ştie că mie îmi place. E mama mea şi o iubesc foarte mult pentru tot ce face şi aş vrea să fiu eu aceea care să-şi dea seama cum poţi răsplăti o mamă pentru ceea ce face ea. Dar până atunci eu doar o voi iubi şi o voi preţui ca pe cel mai sfânt lucru din întreaga lume.

Când să coboare din autobuz mama i-a spus bebeluşului :'' Gata Nicolas!:) Coborâm acum!'' şi l-a pupat pe frunte. A fost cel mai drăguţ lucru.

P.S.: Ar trebui să-i spun mai des mamei mele :''Te iubesc!''.

2 comments:

Bianca spunea...

E.. wow. Spus sincer.. mama ta trebuie sa te inteleaga asa cum vrei insa nu toti parintii sunt dinastia "super".
Orice ar fi mama ta e mama ta si asta e cel mai important lucru..
Ca ai o mama.. indiferent de cum e ea, e mama ta. Ar trebui sa vorbesti mai mult cu ea Bibs..si sa ai curaj. Cu mama am inceput sa vorbesc pentru ca m-a tras ea de limba si acum nu regret nimic pentru ca sunt sigura ca daca o minteam si chestii.. pe 2 mai nu ma lua in brate.. ma certa mai mult.
te iubesc:*sper ca mama ta sa ma accepte intr-un final si sa inteleaga ca trecutul a fost.. acum e viitorul. Eu nu sunt asa cum ma crede ea. tu stii asta.

blogarasu cel viteaz spunea...

Stau si citesc chestia asta si culmea, acum mi-a pus tacanitul asta de winamp nickelback - never gonna be alone. Oricum, Bianca are dreptate, trebuie sa fii deschisa cu mama ta. Adica, la inceput o sa fie dificil dar dupa... o sa vezi ca o sa fii mandra, ceva de genul: "ia uite ma, ce tare sunt, ma inteleg cu mama". Ma rog, de la o vreme sunt moale iar melodia asta nu face decat sa ma inmoaie si mai tare, asa ca iti mai spun doar atat: fii deschisa cu mama ta pentru ca ea e singura care nu o sa-ti zica niciodata cu rautate "da-te fa mai incolo ca ma enervezi", chiar daca este asa.P.S. nu degeaba iti face ce-ti place.

Trimiteți un comentariu