Vintage sight.

marți, 13 august 2013

     Lumea se uită foarte ciudat la mine pentru că port ochelari de soare mai tot timpul. Port ochelari de soare când mă spăl pe dinţi, când fac duş, când îmi pieptăn părul. Port ochelari de soare când îmi plimb câinele şi când fac cumpărături. Port ochelari la răsărit şi la apus. Port ochelari în încăpere şi în maxitaxi. Port ochelari seara. Şi am purtat şi ochelari de soare noaptea. Şi o să-i port şi la iarnă şi o să îi port şi în mare.
     Ochelarii mei de soare au nişte lentile foarte interesante. Ştii setarea "sepia" de la aparatele foto? Ei bine, aşa se vede prin ochelarii mei. Îmi place să privesc prin aceste lentile pentru că se vede totul mai întunecat. Poate că pare ciudat că vreau să văd totul mai întunecat dar...în momentele în care dau ochelarii jos totul pare mult mai frumos, mai luminat, lumea nu mai pare aşa de rea. Eu o văd mereu mai întunecată decât este iar atunci când scot lentilele şi o văd cum este ea în realitate, mă bucur.
     Îi port când mă spăl pe dinţi pentru că nu-mi mai văd faţa aşa de bine în oglindă şi nu-mi mai stric ziua. Îi port când e seară ca să mi se pară şi mai întunecat...ca atunci când îi scot să-mi dau seama că, de fapt, nici noaptea nu e atât de neagră. Îi port şi când merg pe stradă pentru că nu mai văd cât de urât se uită oamenii. Lentilele îmi acoperă ochii şi odată cu ei dezgustul şi dezamăgirea pe care mi-o provoacă oamenii care trec pe lângă mine.

Ninja cutting onions...

sâmbătă, 13 iulie 2013

"Se povestea de un neguţător din East Smithfield, a cărui soţie era gravidă - aflându-se la primul născut - a fost cuprinsă de chinurile facerii bolnavă fiind de ciumă. Bietul om n-a putut găsi o moaşă s-o ajute, nici o infirmieră s-o îngrijească. Cele două slujnice pe care le ţinea îşi luaseră tălpăşiţa. Sărmanul neguţător a alergat din casă în casă, ca ieşit din minţi, dar nu a putut afla nici un ajutor. În cele din urmă, un paznic din poarta unei case infectate i-a făgăduit că a doua zi în zori va veni o infirmieră. Nefericitul om se întoarse acasă cu inima zdrobită şi o ajută pe nevastă-sa atât cât se pricepu, făcând el pe moaşa. Copilul s-a născut mort şi, după un ceas, îşi dădu şi nevastă-sa duhul în braţele lui. Dimineaţa, când paznicul veni cu infirmiera, după cum făgăduise, găsind uşa deschisă, intră şi-l găsi pe nefericitul soţ strângându-şi încă în braţe soţia moartă; şi atât de strivit de durere, încât, numai la câteva ceasuri, şi-a dat şi el sufletul, fără a fi purtat cel mai mic semn de boală. Se prăbuşise, pur şi simplu, sub povara sufletului."

~ Jurnal din anul ciumei, Daniel Defoe ~

Vampirism

miercuri, 12 iunie 2013

     I wish you would meet the emotionless me. The person who acts with no fear and no shame. The one who feels no guilt. A "me" with no love for the others. (Can you imagine such a "me"?) That person who feels nothing. Nothing meaning... nothing. I want you to see me not caring about you, about your love, about your wishes.
     It would be the first time for me to stand in front of a crying person, just waiting for her, or him, to stop crying. But, the truth is I am not a vampire. I can not switch off my emotion button. I don't have such a button but I guess I need one. Or maybe I am not allowed to switch off my emotions.
     I think I would make a very bad emotionless person. I have seen straight-face people; straight-face all the time. I supposed they feel nothing but I was wrong. They feel everything. When you don't care or when you act like you don't care, people don't care about you. And it hurts like hell because you know you are fake. And stupid. I tried "the straight-face" and it hurt. Emotion is the thing that keeps us alive. The thing that makes us living people. Maybe even dead people have emotions.
     If I think clearly, I can try to be emotionless for like... one day or, one hour. But I don't think I'll succed. I would like not to be hurt just for once. Everytime I tried to stop caring, I end up crying. If I was emotionless, or a vampire, I would do everything I want without thinking that I might hurt somebody. I would not give a fuck about anyone in this world.
     But that won't be me. I am who I am. I care for every shit. I try to do the right thing. And I always love even if I end up crying the hell out of me.

"Me" has no switch off button. Love me like this or don't love me at all.