"Se povestea de un neguţător din East Smithfield, a cărui soţie era gravidă - aflându-se la primul născut - a fost cuprinsă de chinurile facerii bolnavă fiind de ciumă. Bietul om n-a putut găsi o moaşă s-o ajute, nici o infirmieră s-o îngrijească. Cele două slujnice pe care le ţinea îşi luaseră tălpăşiţa. Sărmanul neguţător a alergat din casă în casă, ca ieşit din minţi, dar nu a putut afla nici un ajutor. În cele din urmă, un paznic din poarta unei case infectate i-a făgăduit că a doua zi în zori va veni o infirmieră. Nefericitul om se întoarse acasă cu inima zdrobită şi o ajută pe nevastă-sa atât cât se pricepu, făcând el pe moaşa. Copilul s-a născut mort şi, după un ceas, îşi dădu şi nevastă-sa duhul în braţele lui. Dimineaţa, când paznicul veni cu infirmiera, după cum făgăduise, găsind uşa deschisă, intră şi-l găsi pe nefericitul soţ strângându-şi încă în braţe soţia moartă; şi atât de strivit de durere, încât, numai la câteva ceasuri, şi-a dat şi el sufletul, fără a fi purtat cel mai mic semn de boală. Se prăbuşise, pur şi simplu, sub povara sufletului."
~ Jurnal din anul ciumei, Daniel Defoe ~
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comments:
Trimiteți un comentariu