Banii şi fericirea

sâmbătă, 26 aprilie 2014

     Ai simţit vreodată că nu vrei să te mai întorci acasă? Ai avut nefericirea de a trece zilnic prin nişte stări care te doboară de tot? Ai avut parte de ţipete, nervozitate şi răceală zi de zi, la aceleaşi ore, în aceleaşi situaţii? Te-ai simţit vreodată atât de enervat/ă încât să-ţi vină să ieşi afară şi să te întorci când se vor linişti apele? Ai crezut, măcar pentru o secundă, că ai vrea să trăieşti o perioadă în altă parte, cu alţi oameni? Ai simţit vreodată cum toată bună-dispoziţia şi fericirea pe care le-ai acumulat de-a lungul zilei dispar imediat ce vezi figura tristă a mamei tale pe care scrie cu cerneală incredibil de vizibilă "AMĂRĂCIUNE", "GRIJI", "SUNT SĂTULĂ", "STRES"? Ai simţit durerea în interior când ai descoperit că nu poţi face nimic să-i schimbi starea? Nu poţi rezolva nimic nici dacă încerci. Şi atunci te enervezi...
     Ai vrut vreodată să-l iei de mână şi să-i spui să te ducă departe, să te ascundă? Ai vrut...? Ai ajuns să plângi? Ai ajuns în halul în care nu-ţi mai pasă de nimic şi de nimeni? În-afară de persoana lui, nimic altceva nu prea te mai face să zâmbeşti? Chiar aşa, când zâmbeşti nu te temi că vine seara şi că iar se vor instaura tristeţea şi stresul?... Dacă nu, atunci mă bucur enorm pentru tine.

Te-ai gândit că toate lucrurile rele de mai sus se întâmplă când nu ai bani suficienţi ca să trăieşti? Să-ţi ajungă banii să plăteşti facturile lunare şi să cumperi mâncare nu înseamnă să trăieşti... înseamnă să supravieţuieşti. Oamenii nu ar trebui să fie aşa dependenţi de bani dar atunci când deschizi uşa frigiderului şi e gol, nu e chiar cea mai adâncă fericire. 
Toţi cei din jurul tău vor bani. Mulţi bani. Doar prietenii se lipsesc de banii tăi.. dar prietenii sunt cu mult mai puţini decât banii tăi. Şi dacă stai să te gândeşti, mai bine te-ai lipsi de unii prieteni.

Nu zic că tre' să te speli în bani dar nici să fii pe minus. Dacă îţi rămân bani cât să-ţi cumperi o îngheţată eşti ok.. Dacă eşti ok poţi fi uşor bine-dispus de cei care ştiu să te bine-dispună. Când eşti bine-dispus aproape zâmbeşti. Dacă zâmbeşti îi faci fericiţi pe cei care te iubesc. Implicit, fericirea lor te fericeşte şi pe tine. Dacă eşti fericit nu eşti nervos, nu ţipi, nu te cerţi, eşti optimist, rezolvi probleme....

     Dar dacă nu ai bani nici cât costă o îngheţată... mai ales în perioada asta când, aparent, toţi avem nevoie de bani ca să fim fericiţi...
Nu ai cum să fii fericit când nu ai avut bani să-ţi plăteşti curentu’ şi acum nu mai poţi să intri pe mess sau, pe viaţa ta, facebook-u’! Nu ai cum să fii fericit când nu ai bani să-ţi iei o sticlă cu apă şi simţi că nu mai poţi. Nu ai cum să fii fericit când promiţi că te întâlneşti cu cineva dar nu ai bani să-ţi cumperi bilet de autobuz, dar nici pe jos nu poţi merge că e zăpada de trei ori cât tine. Nu ai cum să fii fericit când deschizi frigiderul şi e gol. Nu ai cum să fii fericit când îţi auzi din întâmplare părinţii că se ceartă şi nu mai ştiu din ce să plătească datoriile şi împrumutul la bancă. Nu ai cum să fii fericit când auzi cum îi „chiorăie maţele” căţelului şi tu nu ai mâncare nici pentru tine. Nu ai cum să fii fericit când stai cu 3 lei în buzunar de o săptămână şi aştepţi zadarnic să se înmulţească!

     Toată lumea spune că banii nu aduc fericirea... dar nici nu o gonesc.
A fi fericit presupune cu totul altceva faţă de ce-am zis eu mai sus. Desigur, nici eu nu ştiu, de fapt, ce este aceea fericire. De un' să ştiu eu asta? Dar ştiu sigur că tot ce obţii cu ajutorul banilor va rămâne aici, pe Pământ, când tu nu vei mai fi. Asta.. ei bine asta ar cam trebui să ne determine să nu mai fim atât de dependenţi de bani. Şi totuşi suntem. Suntem pentru că trăim într-o ţară frumoasă condusă de nişte... nu zic ce..că dacă îmi citeşte blogul vreun "mare" n-am bani să plătesc amenda. Suntem pentru că părinţii noştri au salarii mizere din care trebuie să întreţină o familie. Suntem pentru că după ce ne terminăm studiile rămânem ca proştii în stradă pentru că nu ne angajează nici dracu' "pen' că n-avem experienţă"!...



Gate

vineri, 28 februarie 2014

      A deschis ochii şi a văzut cerul brăzdat de mai multe linii negre, unele mai groase, altele mai subţiri. S-a ridicat încet, căci rănile încă o dureau. S-a analizat cu atenţie deşi privirea îi era încă înceţoşată; voia să vadă dacă mai sângerează, sau dacă mai are ce sângera… S-a scuturat de praf şi a plecat de lângă gura de canalizare. Aparent, vechea poveste cu “lumea de dincolo se află foarte adânc sub pământ şi poţi ajunge acolo prin canalizare” era adevărată.
      A mers puţin, a urcat 44 de trepte şi a descuiat o uşă. Era acasă. După atât amar de vreme era acasă. Şi-a scos ultimele bucăţi de haine şi a intrat în cabina de duş.
      La ora 13, când frigul nu mai este atât de năprasnic, ea stătea în staţie. Paltonul şi ghetele îi confereau un aspect puţin prea elegant pentru o amiază de sâmbătă. Dar, până la urmă, poate avea o întâlnire de afaceri… Oricum, oamenilor din jur, oamenilor care se holbau la ea, nu le păsa cu adevărat. Doar se holbau pentru că erau nişte dobitoci. S-a urcat în autobuz, şi-a aranjat o şuviţă din părul ei şaten, admirându-şi chipul reflectat în geamurile relativ fumurii. A zâmbit unei bătrâne şi şi-a aranjat mănușile de piele. S-a uitat la toţi oamenii din autobuz, la cei care treceau pe stradă, la cei care o priveau. Surâdea şi îşi spunea, ca pentru sine, “Niciunul din oamenii aceștia nu are habar ce e dincolo…”

Lumea o studia. Era elegantă, frumoasă, curată. Demnă. Dar nimănui nu îi trecea prin cap că Layla părăsise iadul în urmă cu 6 ore.


Îl iubesc, îl iubesc, îl iubesc.

joi, 27 februarie 2014

Îl iubesc când îl zăresc în depărtare şi îl iubesc când ne îmbrăţişăm strâns.

Îl iubesc când mâncăm împreună şi când murim de foame împreună.

Îl iubesc când mă înalţă la Ceruri prin cuvintele lui şi îl iubesc când mă reduce la tăcere cu un singur gest al mâinii.

Îl iubesc când mă laudă dar îl iubesc şi când mă ceartă.

Îl iubesc când e serios şi îl iubesc când râde cu lacrimi. Da, îl iubesc şi în extrem de rarele momente când plânge.

Îl iubesc când e elegant şi îl iubesc în pijamale.

Îl iubesc când vorbeşte frumos şi îl iubesc şi când scapă expresii... licenţioase.

Îl iubesc când mă ignoră şi îl iubesc când moare după mine.

Îl iubesc când e lângă mine şi îl iubesc şi când e departe, pentru că ştiu că e doar al meu.

Îl iubesc când mă judecă şi când mă susţine.

Îl iubesc în preajma tuturor oamenilor şi la fel de mult îl iubesc şi în intimitatea sufletelor noastre.

Îl iubesc.

Îl iubesc în vis, îl iubesc şi în viaţa reală.

Îl iubesc dimineaţa, îl iubesc în miezul zilei şi îl iubesc și în întuneric.

Îl iubesc la 3 dimineaţa, la 4, la 5.
Îl iubesc azi, acum.
Îl voi iubi şi în momentul următor şi-l voi iubi şi mâine.
Îl voi iubi în mod neîntrerupt şi neinfluenţabil până la sfârşitul zilelor. Şi-l voi iubi şi după asta.

Dacă lumea ar fi...eu aş fi...

marți, 28 ianuarie 2014

"Dacă lumea ar fi exact aşa cum pare, ţi-ar plăcea să rămâi aşa cum eşti?"
"Iaute unghiile, de ce mi-or fi crescut ele ca la vii şi nu ca la morţi?"

Dacă lumea ar fi un spital, eu aş fi bolnavul.

"Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiinţei mele
Mă dor toate organele
Ziua mă doare Soarele
Iar noaptea luna şi stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi când m-am născut."
(MarinSorescu, Boala )

Dacă lumea ar fi o editură, eu aş fi redactorul
şi-aş publica arta ce vine de la micile genii.

"Lumea se uită foarte ciudat la mine pentru că port ochelari de soare mai tot timpul. Port ochelari de soare când mă spăl pe dinţi, când fac duş, când îmi pieptăn părul! Port ochelari la răsărit şi la apus. Port ochelari în încăpere şi în maxitaxi. Port ochelari seara. Şi am purtat şi ochelari de soare noaptea. Şi o să-i port şi la iarnă şi o să-i port şi în mare. Îi port şi când merg pe stradă pentru că nu mai văd cât de urât se uită oamenii. Lentilele îmi acoperă ochii şi odată cu ei dezgustul şi dezamăgirea."
(Bianca Ojovan)
"Iert totul şi pe toţi, inclusiv pe tine, deşi nu-ţi cunosc crima."
(Bianca Ojovan, citând Paulo Coelho)

"Dacă lumea ar fi... dacă eu aş fi... dar mai bine că eşti."

"Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece, în delta fierbinte
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una de foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurată, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt."
(Nichita Stănescu, Ce bine că eşti)

"Dacă lumea ar fi plină de intelectuali, eu şi toţi ceilalţi am fi cât mai singuratici"

"Mai bine singuratic şi uitat
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat."
(Bacovia.)

"Dacă lumea ar fi un post de radio, eu aş fi un casetofon."
şi le-aş spune tuturor cât de bogată e Brăila!

"Aş vrea să plâng, dar ochii-mi sunt
ca două pietre obosite
de dor, de soare şi de vânt
aş vrea să plâng, dar lacrimi n-am
aş vrea o clipă să fiu clown
Un clown bătrân şi obosit
Ce râde, plânge, şi iar râde
C-un râs sleit.
Şi-aştept şi eu o oră
două, aştept şi eu să plouă.
să pot fura, ca ultimul golan
O lacrimă de-a ploii de pe geam."
(Nicu Alifantis, Gând)

"singurătatea mea.
Marele meu atu
În faţa lumii în care trăiesc,
viciul meu ascuns adânc,
până în străfundurile fiinţei mele,
mă-ndeamnă să-mi aştept
pacea şi-mpăcarea,
întocmai ca bătrânul grec,
care pe malul mării
îşi privea tăcut corăbiile înecate
de ultimul măcel
al sufletului său"
(Nicu Alifantis, Atu)

Nicu Alifantis,poet, actor, interpret de muzică folk, 31 mai 1954, Brăila

Mihail Sebastian (1907-1945, Brăila), romancier şi dramaturg român. Se naşte ca evreu, urmează facultatea de Drept şi Filozofie la Bucureşti.
Datorită legislaţiei antisemite din 1940 i s-a interzis să lucreze ca jurnalist şi i se retrage licenţa de avocat. Ajunge în închisoare şi scrie un jurnal.
în 1945, la numai câteva luni după ce naziştii sunt alungaţi din România, în sfârşit bucurându-se de libertate, Mihail Sebastian moare lovit de un camion.

"Dacă lumea ar fi o tarabă, eu aş fi cel mai cinstit negustor."

"Doar adevăr eu scriu, precum a mamei
Iubindu-şi fiul, dragostea-mi simt,
Chiar dacă n-are sclipătul aramei
Din sfeşnicele cerului, de-argint...
Să-şi scrie alţii vorbele în vânt,
Eu n-am să laud ce nu vreau să vând..."
(William Shakespeare, Sonetul 21)

"Dacă lumea ar fi doar o biserică, eu aş fi slujitorul."

1.Să aştepţi oricât
2.Să aştepţi orice
3.Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice.
4.Să nu numeri zilele
5.Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
6.Nu există pustiu.
7.Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu.
8.Aminteşte-ţi că paradisul, a fost aproape sigur, o grotă.
(Decalogul lui Octavian Paler)

"Dacă lumea ar fi o ţigare, noi am fi fumul"
Ne-am scurge în imensitatea şi nedefinirea spaţiului.

"Cheamă-mă acolo unde clipa ne uită
Uită-mă acolo unde timpul ne iartă
Părăseşte-mă în infernul fluturilor tăi senzuali
O oră sau poate total
Te rog nu mă uita în cădere
Lumea se frânge cântând
Doar noi între două iubiri efemere
Privim asfinţitul curgând."
(Ciprian Buzoianu, Te rog nu mă uita în cădere)

"Dacă lumea ar fi un caiet, eu aş fi cuvântul."

"Când diavolii-i iubesc pe îngeri
Când noaptea şi cu ziua se-ntâlnesc
Atunci la prânz, stele strălucesc
Şi-n tălpi, pe jar, se dau înfrângeri.

Atunci când morţi-or învia
Şi dacă cenuşa va lua foc,
Cei ce-au avut adevărat noroc,
Din lagăre ne vor veghea.

De răul va iubi pe bine
Şi tot binele este rău
Sigur va tâlhări pe tatăl tău
Un om ce-şi apăra pe sine.

Dorinţa de a-i fi doar bine
Şi de-ai cânta fluturi la orgă
E drumul către înrobire
Apoi un pas şi pentru morgă."
(Laura Buzoianu)

Laura Buzoianu: Citiţi! Citiţi afişe, bilete de autobuz, citiţi-l pe Nietzche sau pe Creangă. Citiţi! Doar câteva cărţi te fac deştept, dar ca să le găseşti, trebuie să le citeşti pe toate cele proaste.




~Material alcătuit şi redactat în totalitate de Buzoianu Laura Maria şi Timofte Ana Maria. ~

Eu doar mi-am permis, pentru că am fost citată de ele, să le preiau munca şi să o fac publică pentru simplul fapt că merită. Şi îmi doresc să simţiţi toţi fiorii pe care i-am simţit eu ascultând şi scriind cuvintele lor!