Gate

vineri, 28 februarie 2014

      A deschis ochii şi a văzut cerul brăzdat de mai multe linii negre, unele mai groase, altele mai subţiri. S-a ridicat încet, căci rănile încă o dureau. S-a analizat cu atenţie deşi privirea îi era încă înceţoşată; voia să vadă dacă mai sângerează, sau dacă mai are ce sângera… S-a scuturat de praf şi a plecat de lângă gura de canalizare. Aparent, vechea poveste cu “lumea de dincolo se află foarte adânc sub pământ şi poţi ajunge acolo prin canalizare” era adevărată.
      A mers puţin, a urcat 44 de trepte şi a descuiat o uşă. Era acasă. După atât amar de vreme era acasă. Şi-a scos ultimele bucăţi de haine şi a intrat în cabina de duş.
      La ora 13, când frigul nu mai este atât de năprasnic, ea stătea în staţie. Paltonul şi ghetele îi confereau un aspect puţin prea elegant pentru o amiază de sâmbătă. Dar, până la urmă, poate avea o întâlnire de afaceri… Oricum, oamenilor din jur, oamenilor care se holbau la ea, nu le păsa cu adevărat. Doar se holbau pentru că erau nişte dobitoci. S-a urcat în autobuz, şi-a aranjat o şuviţă din părul ei şaten, admirându-şi chipul reflectat în geamurile relativ fumurii. A zâmbit unei bătrâne şi şi-a aranjat mănușile de piele. S-a uitat la toţi oamenii din autobuz, la cei care treceau pe stradă, la cei care o priveau. Surâdea şi îşi spunea, ca pentru sine, “Niciunul din oamenii aceștia nu are habar ce e dincolo…”

Lumea o studia. Era elegantă, frumoasă, curată. Demnă. Dar nimănui nu îi trecea prin cap că Layla părăsise iadul în urmă cu 6 ore.


0 comments:

Trimiteți un comentariu