Înălțarea ființei

duminică, 24 mai 2015

          A iubi, iubire. Cel mai frumos verb și noțiunea cea mai nobilă, care reflectă starea de grație spre care tinde orice făptură înzestrată cu rațiune. Iubirea este sentimentul deplin, înălțător și dătător de sens vieții noastre vremelnice, contribuind, în final, la preschimbarea efemerității în eternitate. Cu toții știm că iubirea nu poate fi, totuși, explicată. Ea are tot atâtea definiții câte inimi sunt în această lume. Eu consider că iubirea e cea care îl conduce pe om la starea perfectă în care se poate contopi cu jumătatea sa, adeverind mitul androginului.
          În primul rând, începând cu scriitori din Evul Mediu precum Dante, până la romantici, realiști și contemporani, iubirii i s-au atribuit diverse definiții și trăsături. Aligheri ne învață că iubirea are puteri nebănuite, e capabilă " să miște Soarele și celelalte stele." Jose Ortega, în "Studii despre iubire", definește iubirile ca fiind "istorii mai mult sau mai puțin agitate ce survin între bărbați și femei." Din acest studiu se desprind numeroase aspecte ale iubirii: "nu doar bărbatul iubește femeia și femeia pe bărbat, ci iubim arta, știința, mama își iubește fiul și omul religios îl iubește pe Dumnezeu." Mai mult, fiecare dintre noi are propriul mod de a iubi.. Suntem unici. Noi nu ne asemănăm ci ne înțelegem, ne potrivim. Se spune, de asemenea, ca opusele se atrag. Eu contest acest lucru. Spre exemplu, cum putem crede, bazându-ne pe un proverb și pe două, trei excepții, că o judecătoare ar iubi un criminal sau că o pacifistă s-ar îndrăgosti de Hitler? Iubirea, însă, nu ține cont de proverbe precum cel de mai sus și nici de scriitori ca Nichita Stănescu, care afirma "Suntem ceea ce iubim." Iubirea se înfiripă în cele mai neașteptate situații și între cele mai neobișnuite persoane. Uneori, ea atenuează opozițiile și le determină să se atragă până la complementaritate, alteori amplifică asemănările pentru a reconstitui androginul.
          Pe de altă parte, în viziunea romanticilor, iubirea pământeană reprezintă forma de atingere a absolutului. Chiar dacă este un sentiment rar ce presupune devotament complet, loialitate, respect și înțelegere, dacă este cu adevărat profundă poate schimba mentalități, doborî bariere; poate să înnobileze sufletul uman și să îl determine să facă sacrificii, să devină mai bun. Există, totuși, din nefericire, o posibilitate ca o iubire doar să pară adevărată. Din momentul în care, în cazul unei dificultăți întâlnite pe parcurs, unul dintre cei doi îndrăgostiți cedează, nu putem vorbi de două jumătăți. Cea mai des întâlnită dificultate este monotonia. Atunci când ne asemănăm prea mult ne plictisim de celălalt? Cum putem asocia o astfel de idee cu "iubirea adevărată" și cu "reconstituirea întregului"? Acesta e motivul pentru care nu cred că "suntem ceea ce iubim". Din contră, iubim la celălalt ceea ce lipsește din noi și simțim nevoia de a ne regăsi și reuni prin iubire. Dacă am analiza vechile scrieri și percepțiile contemporanilor am concluziona că oamenii nu ar fi existat fără iubire. Dumnezeu l-a creat pe Adam din iubire și pentru că l-a iubit, i-a oferit-o pe Eva. Iar cei doi și-au unit întâi sufletele și apoi trupurile. Julius Evola definește dragostea a fi "contactul dintre două epiderme și schimbul dintre două fantezii". Oamenii se îndrăgostesc, în final, de persoana potrivită și trăiesc prin iubire. Iubirea adevărată nu ține cont de lucruri materiale sau de aspectul exterior. Cum spunea Stendhal în "Teoria Cristalizării", "Frumusețea nu e doar în ochii pe care îi privești, e și în ochii cu care privești." *
          În concluzie, noi, oamenii, suntem ființe care iubesc. Ne căutăm jumătatea până la final, chiar dacă, de multe ori, suntem înșelați de propria inimă, slăbită din cauza separării de celălalt. Iubirea e un sentiment solid, complex, amplu, nu putem să îi percepem toate valențele. Din iubire am fost creați, cu iubire trăim și prin ea atingem absolutul. Ea ne consumă viețile dar fără ea nu am putea trăi. Iubirea creează armonia din Univers și energiile care ne animă.