Ultima speranță

duminică, 24 mai 2015

          Trebuie să îi fim foarte recunoscători ceasului care sună dimineața. M-am gândit de mai multe ori că ar fi mai ușor să nu îi mai setez alarma deloc decât să îl arunc de toți pereții atunci când eu sunt foarte obosită și el sună și sună și sună și îmi pare că o face intenționat. L-am personificat întocmai pentru că nu este doar un obiect care face zgomot dimineața la o anumită oră. Știați că există posibilitatea ca ceasul deșteptător să fie unica noastră salvare dintr-un vis în care urmează să se întâmple ceva rău? (mai ales dacă locuiești de unul singur)
          Chiar dacă se spune - și s-a dovedit - că în momentul în care suntem adânc prinși într-un vis integrăm auditiv sunetele din apropierea noastră și le considerăm a fi parte din acțiune, alarma produsă de ceas este prea puternică pentru ca mintea noastră să o ignore la nesfârșit. Există o singură clipă pe parcursul visului în care sunetul alarmei pare foarte real, prea real ca să poată face parte din vis. În mod uimitor,  mintea noastră se poate salva singură dacă este cât de puțin influențată de acest mic ceas agitat.

0 comments:

Trimiteți un comentariu