Iubitul perfect

duminică, 24 iulie 2016

Dacă aș fi băiat, cred că aș fi un iubit foarte bun.
Aș vorbi mereu frumos cu fata pe care o iubesc. I-aș da mesaje drăguțe uneori, ca să o surprind. Dimineața sau în miez de noapte sau oricând.
I-aș cumpăra flori, dacă aș ști sigur că îi plac. Și nu 1000 de trandafiri, nu 300 de buchete de crini, nu o orhidee într-o cutie. I-aș lua cele mai simple și mai frumoase flori. Pentru că și ea este așa: simplă, sensibilă, frumoasă. Și i-aș spune asta când i le ofer. Poate, uneori, chiar i-aș lua o plantă în glastră, ca să aibă grijă de ea. Asta fac femeile, mereu au grijă de câte ceva.
I-aș face mereu poze pe ascuns. Când o consider eu drăguță, când nu e aranjată, când nu poartă cele mai bune haine ale ei, când gătește ceva pentru mine.
Aș vorbi despre ea într-una. Aș lua-o peste tot cu mine. Să știe toți că e a mea.
Aș putea să o învăț tot ce știu eu, tot ce nu știe ea. Iar eu aș învăța de la ea. Mereu avem de învățat ceva de la celălalt.
Nu aș face-o să plângă. Și dacă plânge, aș ține-o în brațe până e pregătită să vorbească.
Nu aș forța-o să facă nimic din ce nu vrea, dar nici nu aș lăsa-o să se teamă de ceva.
Aș apăra-o în fața oricui.
I-aș face cadouri mici, lucru pentru care fața ei s-ar îmbujora imediat și mi-ar sări de gât.
Aș dansa cu ea. Oriunde. Și pe stradă.
M-aș plimba cu ea.
M-aș îmbrăca elegant ca să mă asortez cu ea, pentru că știu că adoră asta.
Aș sta treaz unele nopți să o mângâi pe frunte și să o privesc cum doarme.
Aș veghea asupra ei dacă ar fi bolnavă.
I-aș complimenta ținutele.
Aș vorbi cu ea despre orice.
Aș călători cu ea prin lume.
Aș ști când trebuie să tac și când să îmi susțin opinia, care oricum ar fi corectă.
Aș ști când trebuie s-o las în pace și să nu mă cert cu ea, pentru că oricum, dacă a greșit, își va cere scuze mai târziu.
Aș cumpăra orice pentru ea. De la o bomboană, la o rochie până la o insulă. (și dacă nu îmi permit o insulă adevărată, aș construi una din carton în curtea din spate, doar pentru că știu că gestul îi va părea atât de drăguț că nu va mai vrea nicio altă insulă reală.)
Aș face-o să râdă.
Aș ști când e geloasă și i-aș dovedi că nu are de ce.
Aș încerca tot timpul să o cuceresc, chiar dacă e deja a mea.
Aș ști că uneori trebuie să par inabordabil doar ca să se distreze și ea.
Aș face glume, aș păcăli-o.
Aș ține minte lucruri mărunte, ca să o surprind când crede că le-am uitat. (le-aș nota undeva, doar să nu le uit)
Aș păstra intactă încrederea ei în mine.
Aș avea încredere în ea.
Nu aș minți-o.
Aș iubi-o mult de tot. Și i-aș spune asta când se așteaptă mai puțin.


Dar sunt fată. Și spun că aș fi iubitul perfect tocmai pentru că sunt fată și știu exact ce vrem noi fetele, ce ne place, ce urâm, după ce murim.
Dar dacă m-aș fi născut băiat, nu aș fi știut niciodată atât. Pentru că nu este în natura lor să fie așa cum vrem noi. Băieții sunt băieți și sunt minunați așa cum sunt ei. Mai ales când nu sunt în preajma prietenilor lor.
Și băieții știu să iubească. Poate că ei iubesc altfel, dar cu aceeași intensitate. Sunt mai reci, mai distanți uneori, dar sunt și mai raționali. Mai calmi. Ei nu își fac o mie de scenarii în cap. Nu se enervează din nimicuri și de-aia sunt mai puțin arțăgoși.
Și băieții știu că ne plac florile dar nu le cumpără toți. Știu că ne plac cadourile mici dar nu se pricep să le facă. Nu așa cum le facem noi. Doar că ei nu știu că noi iubim gestul lor, că noi îi iubim pe ei, nu obiectul, "cadoul" în sine.

Problema la noi e că vrem mereu ceva de la ei. Dar nu ne gândim că poate nu vor să facă asta, sau poate că vor să facem și noi chestii pentru ei. Da, bine, poate nu o insulă în curtea din spate, dar chestii mici. Spre exemplu, să le luăm lucruri care le-ar plăcea lor, nu nouă. Huse pentru scaunele de la mașină. Bere. Bilete la un film pe care îl așteaptă demult. De ce mereu să cumpere băiatul bilete și să ducă fata la film? După mine, toată treaba asta cu băieții invită fetele în oraș, băieții plătesc cina, băieții duc fetele la plimbare și la film e din secolele trecute. Recunosc, uneori îmi doresc să mă fi născut în secolele acelea. Dar azi nu mai e așa. Egalitate, they say. Da, e frumos să fii scoasă în oraș, dar acasă fă tu lucruri pentru el.
Ei ne admiră uneori. Dar noi avem impresia că nu o fac și de-asta nu vedem când o fac! Sunt mândri de noi și se simt fericiți. Doar că nu ne zic asta, poate ca să nu ni se urce la cap. Dar unii din ei sunt blegi tare și nu zic niciodată ce simt. Și dacă nu ne zic ce simt, noi de unde să știm? Și vice-versa. Cum am mai zis, ei nu gândesc mai mult decât trebuie și nu analizează 2 cuvinte de 1000 de ori. Ca noi... Dacă le spunem că îi iubim, dacă le arătăm că îi iubim, o știu. Dacă nu, nu. Simplu.

Ce bine ar fi să ne gândim și la celălalt înainte să judecăm, înainte să vrem ceva. Nu există iubitul perfect sau iubita perfectă, pentru că nu există om perfect. Dar putem încerca să fim mai buni unul cu celălalt. Nu e deloc greu să iubești cu adevărat și nu e deloc ușor.