Nu cunosc suficient de bine psihologia cititorului de literatură de azi! De ce se citeşte şi cum se citeşte? Lectura este o ''căutare a timpului pierdut'', o recuperare a prezentului. Însă cum îi place cititorului să se cufunde în lectură? Este un călător de cursă lungă, fericit să se închidă într-o carte aşa cum, altădată, urca la bordul unui transatlantic pentru a traversa oceanul, a face înconjurul lumii; sau, în civilizaţia grabei pe care o trăim, preferă (acest cititor) să se arunce în citire ca un plonjor care face câteva lungimi de piscină- şi iese din ea pentru a-şi relua ocupaţiile zilnice? Ambele atitudini sunt posibile. Cititorul grăbit este conform cu omul grăbit al lumii noastre. Asta nu înseamnă că nu există şi un altfel de tip de cititor. Lectura (despre asta scriind Matei Călinescu pagini remarcabile ''A citi, a reciti'') nu este numai o ''procesare'' a unui conţinut intelectual, ci şi o complicată operaţie psihologice prin care explorezi lumea (lumea mare) prin lupa lumii mici( lumea ta interioară).
[Ion Vianu, revista Dilemateca, anul III, octombrie, 2008]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
