Gate

vineri, 28 februarie 2014

      A deschis ochii şi a văzut cerul brăzdat de mai multe linii negre, unele mai groase, altele mai subţiri. S-a ridicat încet, căci rănile încă o dureau. S-a analizat cu atenţie deşi privirea îi era încă înceţoşată; voia să vadă dacă mai sângerează, sau dacă mai are ce sângera… S-a scuturat de praf şi a plecat de lângă gura de canalizare. Aparent, vechea poveste cu “lumea de dincolo se află foarte adânc sub pământ şi poţi ajunge acolo prin canalizare” era adevărată.
      A mers puţin, a urcat 44 de trepte şi a descuiat o uşă. Era acasă. După atât amar de vreme era acasă. Şi-a scos ultimele bucăţi de haine şi a intrat în cabina de duş.
      La ora 13, când frigul nu mai este atât de năprasnic, ea stătea în staţie. Paltonul şi ghetele îi confereau un aspect puţin prea elegant pentru o amiază de sâmbătă. Dar, până la urmă, poate avea o întâlnire de afaceri… Oricum, oamenilor din jur, oamenilor care se holbau la ea, nu le păsa cu adevărat. Doar se holbau pentru că erau nişte dobitoci. S-a urcat în autobuz, şi-a aranjat o şuviţă din părul ei şaten, admirându-şi chipul reflectat în geamurile relativ fumurii. A zâmbit unei bătrâne şi şi-a aranjat mănușile de piele. S-a uitat la toţi oamenii din autobuz, la cei care treceau pe stradă, la cei care o priveau. Surâdea şi îşi spunea, ca pentru sine, “Niciunul din oamenii aceștia nu are habar ce e dincolo…”

Lumea o studia. Era elegantă, frumoasă, curată. Demnă. Dar nimănui nu îi trecea prin cap că Layla părăsise iadul în urmă cu 6 ore.


Îl iubesc, îl iubesc, îl iubesc.

joi, 27 februarie 2014

Îl iubesc când îl zăresc în depărtare şi îl iubesc când ne îmbrăţişăm strâns.

Îl iubesc când mâncăm împreună şi când murim de foame împreună.

Îl iubesc când mă înalţă la Ceruri prin cuvintele lui şi îl iubesc când mă reduce la tăcere cu un singur gest al mâinii.

Îl iubesc când mă laudă dar îl iubesc şi când mă ceartă.

Îl iubesc când e serios şi îl iubesc când râde cu lacrimi. Da, îl iubesc şi în extrem de rarele momente când plânge.

Îl iubesc când e elegant şi îl iubesc în pijamale.

Îl iubesc când vorbeşte frumos şi îl iubesc şi când scapă expresii... licenţioase.

Îl iubesc când mă ignoră şi îl iubesc când moare după mine.

Îl iubesc când e lângă mine şi îl iubesc şi când e departe, pentru că ştiu că e doar al meu.

Îl iubesc când mă judecă şi când mă susţine.

Îl iubesc în preajma tuturor oamenilor şi la fel de mult îl iubesc şi în intimitatea sufletelor noastre.

Îl iubesc.

Îl iubesc în vis, îl iubesc şi în viaţa reală.

Îl iubesc dimineaţa, îl iubesc în miezul zilei şi îl iubesc și în întuneric.

Îl iubesc la 3 dimineaţa, la 4, la 5.
Îl iubesc azi, acum.
Îl voi iubi şi în momentul următor şi-l voi iubi şi mâine.
Îl voi iubi în mod neîntrerupt şi neinfluenţabil până la sfârşitul zilelor. Şi-l voi iubi şi după asta.